împământeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂMÂNTENÍ, împământenesc, vb. IV.
1. Tranz. (În evul mediu, în țările românești) A acorda cuiva (printr-un act domnesc) calitatea și drepturile de pământean.
V. naturaliza. 2. Refl. A se stabili într-un loc, a se integra în viața localnicilor.
3. Tranz. și
refl. Fig. (Despre obiceiuri, idei etc.) A face să prindă sau a prinde rădăcini; a (se) introduce, a (se) generaliza. –
În + pământean.împământeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împământení (a ~) (a stabili într-un loc, a integra)
vb.,
ind. prez. 3
sg. împământenéște, imperf. 3
sg. împământeneá; conj. prez. 3
să împământeneáscăîmpământenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împământenì v. a face pământean.