împăienjeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3
împăienjenește, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș.
2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦
Tranz. și
refl. A (se) tulbura. [
Pr.:
-pă-ien-. –
Var.: (
reg.)
împăiejená vb. I,
împăienjiní, împăinjení, împăinjiní vb. IV] –
În +
păianjen.împăienjeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împăienjení (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. împăienjenéște, imperf. 3
sg. împăienjeneá; conj. prez. 3
să împăienjeneáscă