îmburghezi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBURGHEZÍ, îmburghezesc, vb. IV.
Refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi, năravuri de burghez; a se burghezi. –
În + burghez.îmburghezi (Dicționar de neologisme, 1986)ÎMBURGHEZÍ vb. IV. refl. A deveni burghez; a căpăta deprinderi de burghez. [Cf. it.
imborghesire].
îmburghezi (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎMBURGHEZI vb. refl. a deveni burghez; a căpăta deprinderi burgheze. (după it.
imborghesire)
îmburghezi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!îmburghezí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se îmburghezéște, imperf. 3
sg. se îmburghezeá; conj. prez. 3
să se îmburghezeáscă