îmbunătăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A face ca ceva să devină sau a deveni mai bun, a face să capete sau a căpăta o valoare sau o calitate superioară; a (se) ameliora, a (se) îndrepta. [
Var.: (
înv.)
îmbunătățá vb. I] –
În + bunătate.îmbunătăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbunătățí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îmbunătățésc, imperf. 3
sg. îmbunătățeá; conj. prez. 3
să îmbunătățeáscăîmbunătățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbunătățì v. a aduce într’o stare mai bună.