îmbumba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBUMBÁ, îmbúmb, vb. I.
Tranz. (
Reg.) A încheia un nasture, petrecându-l prin cheotoare; a încheia în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. [
Var.:
îmbumbiá vb. I] –
În + bumb.îmbumba (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)îmbumbá, îmbumb, vb. tranz., refl. –
1. A închide nasturii la haină.
2. (fig.) A închide ochii: „Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniștit” (Moșul Zaharia, loc. Mara, 2004). – Îm- + bumb „nasture” + -a.
îmbumba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbumbá (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
îmbúmbă