îmbucătățì - explicat in DEX

îmbucătăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMBUCĂTĂȚÍ, îmbucătățesc, vb. IV. Tranz. A tăia în bucăți, a face bucăți; a îmbucăți, a fragmenta. – Contaminare între îmbucăți și înjumătăți.

îmbucătăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îmbucătățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucătățésc, imperf. 3 sg. îmbucătățeá; conj. prez. 3 să îmbucătățeáscă

îmbucătățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.