îmbrânci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBRÂNCÍ, îmbrâncesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. recipr. A (se) împinge cu violență, a(-și) da brânci; a (se) ghionti, a (se) brânci
1. –
În + brânci.îmbrânci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbrâncí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îmbrâncésc, imperf. 3
sg. îmbrânceá; conj. prez. 3
să îmbrânceáscăîmbrâncì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbrâncì v.
1. a da brânci, a împinge afară;
2. fig. a excita:
provocând dorințe, dulce le îmbrâncește BOL.