îmbolditor - explicat in DEX

îmbolditor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÎMBOLDITÓR, -OÁRE, îmbolditori, -oare, adj. (Rar) 1. Care îmboldește, îndeamnă, stimulează la acțiune. 2. Fig. (Despre vorbe) Care înțeapă; caustic, înțepător, usturător. – Îmboldi + suf. -tor.

îmbolditor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
îmbolditór (rar) adj. m., pl. îmbolditóri; f. sg. și pl. îmbolditoáre

îmbolditor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
îmbolditor a. 1. care îmiboldește: viersul îmbolditor îi părea pe buză OD.; 2. fig. înțepător: vorbe îmbolditoare PANN.