îmboldi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBOLDÍ, îmboldesc, vb. IV.
1. Tranz. A împunge un animal cu prăjina, cu bățul, cu nuiaua sau,
p. ext., a lovi un animal cu bățul, cu nuiaua spre a-l îndemna la mers, la tras.
2. Tranz. Fig. A îndemna, a împinge pe cineva la o acțiune; a stimula.
3. Refl. recipr. și
tranz. A (se) lovi cu coatele, a(-și) da ghionturi sau brânci; a (se) îmbrânci. –
În + bold.îmboldi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmboldí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îmboldésc, imperf. 3
sg. îmboldeá; conj. prez. 3
să îmboldeáscăîmboldì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmboldì v.
1. a împinge vitele cu boldul;
2. fig. a îndemna, a excita:
nevoia îmboldește lenea.