îmbolboji(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ÎMBOLBOJÍ,îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec.
îmbolboji(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) îmbolbojí(a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 săîmbolbojeáscă
îmbolbojì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) îmbolbojì v. a înfășură peste tot: cele sfinte îmbolbojite în mănunchi de busuioc. [Cf. îmboborojì].