îmblăti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBLĂTÍ, îmblătesc, vb. IV.
Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦
Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [
Var.: (
reg.)
îmblăcí vb. IV] –
Cf. sl. mlatĩtĩ.îmblăti (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)îmblătí, îmblătesc, vb. tranz. –
1. A bate cerealele pentru a le scoate semințele (cu îmblăciul).
2. A trânti.
3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăznește” (Memoria 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate„.
îmblăti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmblătí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îmblătésc, imperf. 3
sg. îmblăteá; conj. prez. 3
să îmblăteáscăîmblătì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmblătì v.
1. a bate cu imblăciul, a treera;
2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)].