îmblânzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV.
Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦
Tranz. și
refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦
Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. –
În + blând.îmblânzi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmblânzí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îmblânzésc, imperf. 3
sg. îmblânzeá; conj. prez. 3
să îmblânzeáscăîmblânzì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmblânzì v. a (se) face blând:
1. a domestici;
2. a astâmpăra, a îndulci:
îmblânzindu-și glasul. Al.