îmbiba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBIBÁ, îmbíb, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, de un gaz etc. ♦
Tranz. Fig. (Rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. – Din
fr. imbiber, lat. imbibere.îmbiba (Dicționar de neologisme, 1986)ÎMBIBÁ vb. I. tr., refl. A (se) pătrunde, a (se) umple cu un lichid. ♦
tr. (
Fig.; rar) A face să fie pătruns de o idee, de o teorie etc.; a îndoctrina. [P.i.
îmbíb și
-bez. / < fr.
îmbiber, cf. lat.
imbibere].
îmbiba (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÎMBIBÁ vb. I. tr., refl. a (se) pătrunde, a (se) umple de un lichid, gaz etc. II. tr. (fig.) a face să fie pătruns de o idee, de o teorie. (< fr.
/s'/imbiber, lat.
imbibere)
îmbiba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbibá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
îmbíbăîmbibà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbibà v. a (se) muia, a (se) pătrunde de un lichid.