îmbelciugat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbelciugát (
înv.,
pop.)
adj. m.,
pl. îmbelciugáți; f. îmbelciugátă, pl. îmbelciugáteîmbelciugat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)îmbelciugat a. întors înăuntru (vorbind de coarnele boului. [V.
belciug].