îmbăiera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) lega cu
băieri, a (se) prinde în băieri. ♦
Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [
Pr.:
-bă-ie-. –
Var.: (
reg.)
îmbăirá vb. I] –
În +
baieră.îmbăiera (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a.
îmbăiera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)îmbăierá (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 3
îmbáieră