atic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj.,
s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊
Frumusețe atică = frumusețe perfectă.
2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul.
3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din
fr. attique.atic (Dicționar de neologisme, 1986)ÁTIC, -Ă adj. propriu Aticii, locuitorilor ei sau vieții acestora. ◊
Frumusețe atică = frumusețe desăvârșită. ♦ Care se distinge prin bun-gust sau spirit. ◊
Sare atică = ironie subtilă, spirit fin. [Cf. fr.
attique, it.
attico <
Atica – provincie în Grecia antică].
atic (Dicționar de neologisme, 1986)ÁTIC s.n. 1. Parte a antablamentului ridicată deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului.
2. Cat scund, așezat deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. [Cf. fr.
attique, it.
attico].
atic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁTIC, -Ă I.
adj. propriu Aticii. ♦ dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită. ◊ care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♦ sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. (< fr.
attique, lat.
atticus, gr.
attikos)
atic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁTIC1, atice, s. n. Parte superioară a unui edificiu, deasupra cornișei, menită să mascheze acoperișul. [
Var.:
átică s. f.] –
Fr. attique.atic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁTIC2, -Ă, atici, -e,, adj. Caracteristic Aticei antice sau locuitorilor ei. ◊
Expr. Frumusețe atică = frumusețe perfectă. –
Fr. attique (
lat. lit. atticus).
atic (Dicționaru limbii românești, 1939)*átic, -ă adj. (vgr.
attikós). Din saŭ ca din Atica (Grecia).
Fig. Delicat, fin:
fineță atică. Sare atică, spirit fin, glumă fină.
atic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)átic1 adj. m.,
pl. átici; f. átică, pl. áticeatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)átic2 s. n.,
pl. áticeàtic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)àtic a. privitor la vechii Atenieni;
sare atică, glumă delicată și fină.