învârtecuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVÂRTECÚȘ, (
2)
învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma)
Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână.
2. (Rar) Întortochetură. [
Var.: (
reg.)
învârticúș s. n.] –
Învârteci (
înv. „a învârti” <
învârti) +
suf. -uș.învârtecuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)învârtecúș (rar)
s. n.,
pl. învârtecúșuriînvârtecuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)învârtecuș n. ceea ce se învârtește. V.
ineluș.