împăia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎMPĂIÁ, împăiez, vb. I.
Tranz. A umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală. [
Pr.:
-pă-ia] –
În +
paie (după
fr. empailler).
împăia (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)împăiá, pers. 3 sg.
împăiază, vb. I refl. (reg.; despre oi) primăvara oile
se împăiază = le cresc sub firele vechi de lână alte fire noi (pai); a năpârli.
împăia (Dicționar de argou al limbii române, 2007)împăia, împăiez v. t. (intl.) a ucide.
împăia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)împăiá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
împăiáză, 1
pl. împăiém; conj. prez. 3
să împăiéze; ger. împăíndîmpăià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)împăià v. a prepara animale moarte așa ca să le dea aparența vieții. [Lit. a le pune în paie].