zână - explicat in DEX

zână (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin, fantastic, din basme, închipuit ca o femeie frumoasă și de obicei foarte bună, cu puteri supranaturale și cu darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. – Probabil lat. Diana.

zână (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zấnă s. f., g.-d. art. zấnei; pl. zấne

zână (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj fantastic din basme, închipuit ca o femeie foarte frumoasă, cu puteri supranaturale. 2. Zeiță. – Lat. Diana.

zână (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zână f. V. zină.

zână (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZẤNĂ, zâne, s. f. 1. Personaj feminin din mitologia populară românească, întruchipare mai ales a bunătății și frumuseții, căreia i se atribuie puteri supranaturale și darul nemuririi; fee. 2. (Rar) Zeiță. — Probabil lat. Diana.