umple (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÚMPLE, úmplu, vb. III.
1. Tranz. A face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline; a băga înăuntru (până sus);
p. ext. a face să conțină o cantitate oarecare din ceva. ◊
Expr. A-și umple
burta (sau
pântecele) = a mânca mult.
A-și umple buzunarele = a câștiga bani mulți. (
Refl. pas.)
S-a umplut paharul = s-au adunat prea multe necazuri; nu se mai poate suporta situația de acum.
2. Tranz. Fig. A copleși pe cineva, a face să se simtă apăsat (de un sentiment, de o senzație). ◊
Refl. I se umple inima de bucurie. 3. Tranz. A introduce într-un înveliș de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri. ♦ (Rar) A îmbiba un preparat culinar cu un lichid (dulce, aromat).
4. Tranz. A răspândi un miros într-un anumit spațiu. ♦ A răspândi sunete, zgomote. ◊
Expr. A umple satul (ori
lumea, urechile lumii) = a face să știe, să afle toată lumea.
5. Tranz. A ocupa, a acoperi o suprafață, o întindere, o încăpere etc. ◊
Refl. S-a umplut grădina de flori. 6. Tranz. și
refl. A (se) acoperi cu o substanță dăunătoare, murdară etc.;
fig. a (se) contamina, a (se) molipsi. [
Var.: (
Înv. și
pop.)
umpleá vb. II,
împle vb. III] –
Lat. implere.umple (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)úmple (-lu, -út), vb. –
1. A face un obiect să fie plin. –
2. A îndopa, a îmbuiba, a îndesa. –
3. A împlini. –
4. A acoperi, a scălda în, a cufunda. –
5. A molipsi. –
Var. umplea, înv. împle(a) și
der. Mr. umplu, umplui, umpleare, megl. ampl’u. Lat. implēre (Șeineanu,
Semasiol., 198; Pușcariu 1807; REW 4310),
cf. vegl. emplar, it. empiere, prov.,
fr. emplir, sp. enchir, port. enchar. Ca și în cazul lui
umfla, trecerea lui
in- ›
un- poate fi anterioară
rom.,
cf. sard. úmprere, cat. umpir. Schimbul de
conjug. este modern și pare să se generalize în tendința actuală. –
Der. umplutură, s. f. (ceea ce servește pentru a umple).
umple (Dicționar de argou al limbii române, 2007)umple, umplu v. t. (d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
umple (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)úmple (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. úmplu, 2
sg. úmpli, 1
pl. úmplem, 2
pl. úmpleți, perf. s. 1
sg. umplúi; ger. umplấnd; part. umplútumple (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÚMPLE, úmplu, vb. III.
1. Tranz. A face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline; a băga înăuntru (până la refuz);
p. ext. a face să conțină o cantitate oarecare din ceva. ◊
Expr. A-și umple burta (sau pântecele) = a mânca mult.
A-și umple buzunarele = a câștiga bani mulți. (
Refl. pas.)
S-a umplut paharul = s-au adunat prea multe necazuri; nu se mai poate suporta situația de acum.
2. Tranz. Fig. A copleși pe cineva, a face să se simtă apăsat (de iui sentiment, de o senzație).
Refl. I se umple inima de bucurie. 3. Tranz. A introduce într-un înveliș de aluat, de carne, de legume etc. un preparat culinar, pentru a pregăti anumite mâncăruri. ♦ (Rar) A îmbiba un preparat culinar cu un lichid (dulce, aromat).
4. Tranz. A răspândi un miros într-un anumit spațiu. ♦ A răspândi sunete, zgomote. ◊
Expr. A umple satul (ori
lumea, urechile lumii) = a face să știe, să afle toată lumea.
5. Tranz. A ocupa, a acoperi o suprafață, o întindere, o încăpere etc. ◊
Refl. S-a umplut grădina de flori. 6. Tranz. și
refl. A (se) murdări, a (se) mânji;
fig. a (se) contamina, a (se) molipsi. [
Var.: (
înv. și
pop.)
umpleá vb. II,
î́mple vb. III] —
Lat. implere.