sionism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIONÍSM s. n. Mișcare apărută la sfârșitul
sec. XIX, la baza căreia stă ideea întemeierii unui stat evreiesc pe teritoriul Palestinei. [
Pr.:
si-o-] – Din
fr. sionisme.sionismSIONÍSM s. n. Mișcare politică și religioasă născută din nostalgia Sionului, prezent în permanență în conștiința evreilor după exil, cauzată în sec. al XIX-lea de către antisemitismul rusesc și polonez și accelerată de afacerea Dreyfus și care, având în vedere stabilirea unei vetre naționale evreiești pe pământul strămoșesc, și-a atins scopul în 1948 prin crearea statului Israel. ◊
Sionism religios, sionism socialist. (< împrum. din germ.
Zionismus, cuv. creat de către scriitorul
Nathan Birnbaum (1864-1937, pseudonim: Mathias A(s)cher) în 1886, în revista sa
Selbstemancipation = autoemanciparea, deriv. prin interm. suf.
-ismus = -ism, din
Zion = Sion, numele uneia dintre colinele din Ierusalim, apoi, p.ext., al orașului însuși < ebr. biblică
Țiyyōn; rabinul
Mohilever este socotit întemeietorul sionismului) [
TLF]
sionism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIONÍSM s. n. mișcare naționalistă, politică și religioasă, în rândurile burgheziei evreiești din țările europene, la sfârșitul sec. XIX, care urmărea întemeierea unui stat evreiesc autonom în Palestina. ◊ (p. ext.) concepție a acelora care sunt pentru menținerea și apărarea statului Israel. (< fr.
sionisme)
sionism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sionísm (si-o-) s. n.sionism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIONÍSM s. n. Mișcare politică și religioasă apărută în țările europene la sfârșitul
sec. XIX, la baza căreia stă ideea întemeierii unui stat evreiesc pe teritoriul Palestinei. [
Pr.:
si-o-] — Din
fr. sionisme.