rât (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂT1, râturi, s. n. Botul porcului. – Din
sl. rŭtŭ.rât (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÂT2, râturi, s. n. (
Reg.) Șes de-a lungul unei ape curgătoare, pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. – Din
magh. rét.rât (Dicționar de argou al limbii române, 2007)rât, râturi s. n. (peior.) gură.
rât (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)rât, -uri, s.n. – Câmp necosit; cosalău, fânaț. – Din magh. rét „fâneață, livadă„.
rât (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rât s. n.,
pl. rấturirât (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rât n. botul porcului:
belciug de aur la râtul porcului PANN. [Slav. RŬTŬ].
rât (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂT1, râturi, s. n. Botul porcului. — Din
sl. rŭtŭ.rât (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÂT2, râturi, s.n, (
Reg.) Șes de-a lungul unei ape curgătoare, pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. — Din
magh. rét.