prismă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÍSMĂ, prisme, s. f. 1. Poliedru care are două fețe (numite baze) egale și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram; corp solid care are această formă.
2. Piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă (
1), folosită la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊
Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., în lumina... – Din
fr. prisme.