pânză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PẤNZĂ, pânze, s. f. I. 1. Țesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecționează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această țesătură. ◊
Pânză de casă = pânză țesută la războiul manual; pânză țărănească. ◊
Loc. adv. Până în pânzele albe = fără încetare, până la capăt; până la ultima limită; necruțător. ◊
Expr. A zări ca printr-o pânză = a nu vedea limpede, a desluși cu greu; a vedea ca prin sită.
Ține-te (sau
să te ții)
pânză (
să nu te rupi), se spune pentru a arăta că este vorba de o acțiune grea și de durată, de un lucru care se desfășoară cu mare intensitate și care, pentru a fi rezolvat, cere curaj, răbdare etc.
A i se ridica (sau
a-i cădea, a i se lua cuiva)
pânza de pe ochi = a începe să înțeleagă limpede lucrurile, a înceta să mai privească eronat un anumit lucru, o anumită situație; a i se deschide ochii. (Adverbial)
A curge pânză = a curge fără întrerupere.
A țese pânzele = a face intrigi.
A (
i)
se încurca cuiva pânza = a nu-i reuși planurile făcute. ♦ Plasă deasă de pescuit. ♦
Fig. Șir, rând (de oameni). ♦
Fig. Șuviță; fascicul.
2. Bucată de pânză (
1) cu diferite întrebuințări;
a) țesătură cu care se acoperă fața sau trupul mortului; giulgiu. (
Expr.)
Parcă i-a luat pânza de pe obraz (sau
de pe ochi, de pe față), se spune despre cineva foarte palid sau foarte slab;
b) (la
pl.) bucată mare de țesătură rezistentă care se fixează de vergelele catargelor unui vas și care, împinsă de vânt, face să înainteze vasul; velă;
c) bucată de țesătură deasă fixată pe un cadru, pe care se pictează;
p. ext. tablou:
d) (în sintagma)
pânză de cort = foaie de cort;
e) țesătură pe care se proiectează imagini de la un aparat de proiecție; ecran.
3. Țesătură pe care o face păianjenul pentru a prinde prada.
4. Țesătură sau împletitură specială din fire textile sau metalice, folosită în industrie, în laboratoare etc. ◊
Pânză de calc = pânză subțire și transparentă pe care se desenează planuri tehnice.
II. 1. Lama sau tăișul de metal al unor instrumente. ◊
Pânză de ferăstrău = tăișul de metal al unui ferăstrău.
2. (
Geol.; în sintagmele)
Pânză de șariaj = ansamblu de straturi geologice mai vechi, deplasate și împinse prin mișcările tectonice peste altele mai noi; suprafața pe care are loc deplasarea unor mase în acest proces.
Pânză eruptivă = formă de zăcământ a rocilor vulcanice, rezultată prin consolidarea curgerilor de lave.
Pânză de apă subterană = strat acvifer.
3. Desiș (de copaci) lung și îngust (crescut de-a lungul unui drum, al unei ape); perdea. –
Et. nec.