pală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁLĂ1, pale, s. f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca;
p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc.
2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâșie, șuviță. ♦ Undă, adiere, suflare.
Pală de vânt. Pală de ceață. –
Et. nec. Cf. alb. pale.pală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁLĂ2, pale, s. f. 1. Organ activ al unei elice de avion, de vapor, de ventilator etc. sau al unui rotor, încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului.
2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obținut după ce fibrele textile au fost pieptănate și înfășurate în cruce pe bobine. – Din
fr. pale.pală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁLĂ3, pale, s. f. (
Înv.) Paloș. – Din
tc. pala.pală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁLĂ4, pale, s. f. (
Înv. și
reg.) Capriciu, toană. –
Et. nec.pală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÁLĂ5, pale, s. f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care și-o puneau peste rochie femeile romane. – Din
lat. palla.pală (Dicționar de neologisme, 1986)PÁLĂ1 s.f. 1. Veșmânt femeiesc constând dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane.
2. (
Text.) Semifabricat în formă de bandă continuă, obținut din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. [< lat.
palla].
pală (Dicționar de neologisme, 1986)PÁLĂ2 s.f. Fiecare dintre brațele unei elice de avion și de vapor sau ale unui rotor de mașină. [< fr.
pale, cf. lat.
pala – lopată].
pală (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÁLĂ1 s. f. 1. veșmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (text.) semifabricat, bandă continuă, din fibre (de lână, sintetice) pieptănate și înfășurate pe bobine. (< lat.
palla)
pală (Marele dicționar de neologisme, 2000)PÁLĂ2 s. f. fiecare dintre brațele unei elice de avion ori de vapor sau ale unui rotor de mașină ori de turbină. (< fr.
pale)
pală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pálă (-le), s. f. – Hanger, iatagan. –
Mr. pală. Tc. pala (Șeineanu, II, 230; Lokotsch 1615),
cf. ngr. πάλα,
alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt și
paloș, s. n. (spadă), care poate proveni din
tc. paloș (după Meyer,
Türk. St., I, 2. cuvîntul
tc. provine din
rom.), din
mag. pallos (Gáldi,
Dict., 95) sau din
sb.,
cr.,
slov.
paloš (Cihac, II, 241),
cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt,
ZRPh., XV, 95; REW 6157).