nunțiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NÚNȚIU, nunții, s. m. Reprezentant diplomatic permanent al Vaticanului într-o țară străină, asimilat ca rang ambasadorilor. [
Var.:
núnciu s. m.] – Din
it. nunzio, lat. nuntius.nunțiu (Dicționar de neologisme, 1986)NÚNȚIU s.m. Prelat-ambasador al papei într-o țară străină. [Pron.
-țiu, var.
nunciu s.m. / cf. germ.
Nuntius, it.
nunzio < lat.
nuntius – mesager].
nunțiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)NÚNȚIU s. m. prelat-ambasador al Vaticanului într-o țară străină. (< it.
nunzio, lat.
nuntius)
nunțiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)* núnțiŭ m. (it.
nunzio, d. lat.
nuntius, anunțător,
nuntiare, a anunța). Ambasador al papeĭ. – Fals
nunciŭ.nunțiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)núnțiu [
țiu pron. țiu]
s. m.,
art. núnțiul; pl. núnții, art. núnțiii (-ți-ii)