mântuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÂNTUIÁLĂ, mântuieli, s. f. (În
loc. adj. și adv.)
De mântuială = superficial, grăbit, prost. [
Pr.:
-tu-ia-] –
Mântui +
suf. -eală.mântuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mântuiálă s. f.,
g.-d. art. mântuiélii; pl. mântuiéli