mâncău - explicat in DEX

mâncău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÂNCẮU, mâncăi, s. m. (Fam.) Om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare; om mâncăcios. – Mânca + suf. -ău.

mâncău (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
mâncău, mâncăi s. m. om mâncăcios, om care mănâncă foarte mult sau care este lacom la mâncare

mâncău (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mâncắu (fam.) s. m., art. mâncắul; pl. mâncắi, art. mâncắii

mâncău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mâncău m. Mold. mare mâncăcios: casa s’a mai îngreuiat cu un mâncău CR.