morală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORÁLĂ, morale, s. f. 1. Ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică; etică. ♦ Comportare (lăudabilă); moravuri.
2. Disciplină științifică care se ocupă cu normele de comportare a oamenilor în societate; (
concr.) carte care cuprinde aceste norme; etică.
3. (
Fam.) Dojană, mustrare. ♦ Concluzie moralizatoare cuprinsă într-o scriere, mai ales într-o fabulă; învățătură. – Din
lat. moralis, fr. morale.