mering (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MERÍNG, meringi, s. m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [
Var.:
meréng s. m.] – Din
fr. meringue.mering (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var.
mereng; sin. bezea.] – Din fr.
meringue, it.
meringa.mering (Dicționar de neologisme, 1986)MÉRING s.n. Prăjitură fină, preparată din zahăr și albuș de ou. [Var.
mereng s.m. / < fr.
meringue].
mering (Marele dicționar de neologisme, 2000)MERÍNG / MERÉNG s.n. prăjitură fină preparată din zahăr și albuș de ou. (< fr.
meringue)