litigios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LITIGIÓS, -OÁSĂ, litigioși, -oase, adj. Care provoacă un litigiu, care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu. [
Pr.:
-gi-os] – Din
fr. litigieux, lat. litigiosus.litigios (Dicționar de neologisme, 1986)LITIGIÓS, -OÁSĂ adj. Care constituie (sau poate constitui) obiectul unui litigiu. [Pron.
-gi-os. / cf. fr.
litigieux].
litigios (Marele dicționar de neologisme, 2000)LITIGIÓS, -OÁSĂ adj. care este, sau poate fi în litigiu. (< fr.
litigieux)
litigios (Dicționaru limbii românești, 1939)*litigiós, -oásă adj. (lat.
litigiosus). Care poate fi contestat, care poate cauza un proces:
punct litigios. Căruĭa-ĭ place să se judece, să se certe:
om, caracter litigios. V.
beligiŭ.litigios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)litigiós (-gi-os) adj. m.,
pl. litigióși; f. litigioásă, pl. litigioáselitigios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)litigios a. care e sau poate fi în litigiu:
afacere litigioasă.litigios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LITIGIÓS, -OÁSĂ, litigioși, -oase, adj. Care provoacă un litigiu, care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu. [
Pr.: -
gi-os] — Din
fr. litigieux, lat. litigiosus.