ingera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INGERÁ, ingerez, vb. I.
Tranz. (Rar) A înghiți alimente. – Din
fr. ingérer, lat. ingerere.ingera (Dicționar de neologisme, 1986)INGERÁ vb. I. tr. (
Rar) A înghiți, a introduce în stomac (alimente). [< fr.
ingérer, cf. lat.
ingerere – a duce în...].
ingera (Marele dicționar de neologisme, 2000)INGERÁ vb. tr. 1. a îngurgita. 2. a se introduce, a se amesteca, a face presiuni. (< fr.
ingérer, lat.
ingerere)
ingera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ingerá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
ingereáză