infolio (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IN-FÓLIO adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini; (despre cărți, adesea substantivat) care are acest format. [
Pr.: -
li-o] –
Loc. lat.infolio (Dicționar de neologisme, 1986)IN-FÓLIO adj., s.n.invar. (Format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două, formând patru pagini; (carte) care are acest format. [Pron.
-li-o. / < fr., lat.
in-folio].
infolio (Marele dicționar de neologisme, 2000)IN-FÓLIO adj. inv., s. n. (format) în care coala de hârtie imprimată este împăturită în două (patru pagini). (< fr., lat.
in folio)
infolio (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)in-fólio1 (
lat.) (
-li-o)
adj. invar.infolio (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)in-fólio2 (
lat.) (
-li-o)
s. n.,
art. in-fólioul; pl. in-fóliouriinfolio (Dicționaru limbii românești, 1939)*in-fólio n., pl. tot așa saŭ
in-foliurĭ (fr. [d. lat.]
in-folio. V.
folio, foliant). Formatu uneĭ foĭ îndoite numaĭ în 2 (4 paginĭ). Carte de acest format:
un in-folio.infolio (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)in-folio n.
1. formatul uneicărți a cării foaie de tipar e îndoită în două și face patru pagini;
2. carte cu acest format.