improviza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I.
Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală, din ce se găsește (și provizoriu). – Din
fr. improviser.improviza (Dicționar de neologisme, 1986)IMPROVIZÁ vb. I. tr. A face ceva pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). [< fr.
improviser, it.
improvisare].
improviza (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPROVIZÁ vb. tr. a face ceva în grabă, pentru nevoile momentului; a întocmi pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). (< fr.
improviser)
improviza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)improvizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
improvizeázăimproviza (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)improvizá v.
1. a face pe dată și fără pregătiri versuri, un discurs, muzică, etc.;
2. fig. a face ceva pe dată și fără pregătire.