importa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPORTÁ1, impórt, vb. I.
Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦
Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din
fr. importer.importa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMPORTÁ2, pers. 3
impórtă, vb. I.
Tranz. și
intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din
fr. importer.importa (Dicționar de neologisme, 1986)IMPORTÁ1 vb. I. tr. A face import, a aduce în țară mărfuri prin import. ♦ (
Fig.) A introduce obiceiuri, mode etc. străine. [P.i.
impórt. / < fr.
importer, cf. lat.
importare].
importa (Dicționar de neologisme, 1986)IMPORTÁ2 vb. I. tr., intr. A prezenta importanță, interes pentru cineva. [P.i. 3
-tă. / < fr.
importer, it., lat.
importare].
importa (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPORTÁ1 vb. tr. 1. a face import, a aduce în țară mărfuri prin import. 2. (fig.) a introduce obiceiuri, mode etc. străine. (< fr.
importer)
importa (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMPORTÁ2 vb. tr., intr. a prezenta importanță, interes (pentru cineva). (< fr.
importer)
importa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)importá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
impórtăimportà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)importà v.
1. a face import;
2. fig. a introduce un obiceiu străin;
3. a fi important:
cunoașterea legilor importă tuturor cetățenilor; ce ne importă? ce ne pașă ?