grima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GRIMÁ, grimez, vb. I.
Refl. și
tranz. A (se) machia pentru scenă sau pentru film în conformitate cu fizionomia cerută de rolul interpretat;
p. gener. a (se) machia. – Din
fr. grimer.grima (Dicționar de neologisme, 1986)GRIMÁ vb. I. tr., refl. A (se) machia pentru scenă. [< fr.
grimer].
grima (Marele dicționar de neologisme, 2000)GRIMÁ vb. tr., refl. a (se) machia pentru scenă. (< fr.
grimer)
grima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)grimá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
grimeáză