filtra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FILTRÁ, filtrez, vb. I.
Tranz. 1. (
Tehn.), A separa părțile omogene dintr-un amestec eterogen cu ajutorul unui filtru; a trece un fluid printr-un filtru sau prin alt mediu permeabil pentru a-l curăța de impurități, de microbi etc.
2. (
Fiz.) A împiedica trecerea printr-un mediu a unora dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. ♦ (În limbaj curent; despre lumină) A pătrunde, a se strecura (printr-o fereastră, o crăpătură etc.). ♦ A selecta dintr-un complex de oscilații cu frecvențe diferite oscilațiile care au frecvențe cuprinse între anumite limite. – Din
fr. filtrer.filtra (Dicționar de neologisme, 1986)FILTRÁ vb. I. tr. 1. A trece un lichid printr-un filtru (pentru a separa corpurile străine, impuritățile etc.).
2. A separa radiațiile de anumite lungimi de undă din alte radiații. [< fr.
filtrer, it.
filtrare].
filtra (Marele dicționar de neologisme, 2000)FILTRÁ vb. I. tr. 1. a trece un lichid printr-un filtru, pentru a-l separa de corpurile străine în suspensie, de impurități, de microbi etc. 2. a selecta radiațiile de anumite lungimi de undă din alte radiații. ◊ a opri cu un filtru o parte dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. II. refl. (despre lumină) a pătrunde printr-o perdea etc. (< fr.
filtrer)
filtra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)filtrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
filtreázăfiltrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)filtrà v. a limpezi prin un filtru.