electrocuta - explicat in DEX

electrocuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

electrocuta (Dicționar de neologisme, 1986)
ELECTROCUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].

electrocuta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELECTROCUTÁ vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)

electrocuta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
electrocutá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrocuteáză

electrocuta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. — Din fr. électrocuter.