economic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECONÓMIC, -Ă, economici, -ce, adj. 1. Care aparține economiei, privitor la economie; economicesc.
2. (Și
adv.) Care cere puține cheltuieli, care permite economii; ieftin, convenabil, economicos. – Din
fr. économique.economic (Dicționar de neologisme, 1986)ECONÓMIC, -Ă adj. 1. Referitor la economie; de (din) economie.
2. Care cere puține cheltuieli, eforturi, cu care se cheltuiește puțin; ieftin, convenabil. [Cf. fr.
économique, it.
economico, lat.
oeconomicus, gr.
oikonomikos].
economic (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECONÓMIC, -Ă adj. 1. referitor la economie. 2. care cere puține cheltuieli, eforturi; ieftin, convenabil. (< fr.
économique, lat.
oeconomicus, gr.
oikonomikos)
economic (Dicționaru limbii românești, 1939)*económic, -ă adj. (vgr.
oikonomikós). Relativ la economie (fie particulară orĭ politică). Care micșorează cheltuĭelile:
locandă economică. Adv. Cu economie, fără cheltuĭelĭ inutile:
a trăi economic. – Și
iconómic și
iconomicós (după ngr.
ikonomikós).
economic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)económic adj. m.,
pl. económici; f. económică, pl. económiceeconomic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)economic a.
1. ce ține de economie;
2. ce micșorează cheltuielile:
birt economic. ║ adv. cu economie.
economic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECONÓMIC, -Ă, economici, -ce, adj. 1. Care aparține economiei, privitor la economie; economicesc.
2. (Și adverbial) Care cere puține cheltuieli, care permite economii; ieftin, convenabil, economicos. — Din
fr. économique.