dâmb - explicat in DEX

dâmb (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. – Din magh. domb.

dâmb (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
dâmb, -uri, (dâmboc), s.n. – Deal, colină: „Du-te 'ntoarce turma-ncoace, / De pă văi, de pe dâmboace” (Lenghel 1985: 230). – Din magh. domb „deal„.

dâmb (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dâmb s. n., pl. dấmburi

dâmb (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dâmb n. deal mai mic și rotund de formă conică, purtând diferite numiri după mărimea și conformațiunea lui: culme, grind, gruiu, măgură, movilă, muncel, runc, etc. [Ung. DOMB].

dâmb (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÂMB, dâmburi, s. n. Formă de relief mai mică decât dealul; colină. ♦ Ridicătură mică de pământ înălțată la marginea unui șanț, a unei gropi etc. — Din magh. domb.