dedesubt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEDESÚBT, (
1)
dedesubturi, s. n., (
2)
adv. 1. S. n. Partea cea mai de jos, cea mai adâncă;
fig. partea ascunsă, tăinuită.
2. Adv. În partea de jos, din jos, jos, sub (ceva). ♦ (Adjectival) De jos, inferior.
Etajul de dedesubt. –
De4 + de4 + subt.dedesubt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dedesúbt1 (în partea de jos, sub ceva)
adv.dedesubt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dedesúbt2 s. n.,
pl. dedesúbturidedesubt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEDESÚBT, (
1)
dedesubturi, s. n., (
2)
adv. 1. S. n. Partea cea mai de jos, cea mai adâncă;
fig. partea ascunsă, tăinuită.
2. Adv. În partea de jos, din jos, jos, sub (ceva). ♦ (Adjectival) De jos, inferior.
Etajul de dedesubt. —
De4 +
de4 +
subt.