decalca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECALCÁ, decálc, vb. I.
Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc.
2. (
Lingv.) A calchia. – Din
fr. décalquer.decalca (Dicționar de neologisme, 1986)DECALCÁ vb. I. tr. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc.
2. A calchia. [P.i.
decálc, -chez. / < fr.
décalquer].
decalca (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECALCÁ vb. tr. 1. a copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie, pe o placă, pe o stofă etc. 2. a calchia. (< fr.
décalquer)
decalca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decalcá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
decalcheáză; conj. prez. 3
să decalchézedecalcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)decalcà v. a scoate contra-proba unui desemn după un calc luat.
decalca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECALCÁ, decalchez, vb. I.
Tranz. 1. A copia, a transpune un desen copiat pe o hârtie transparentă, pe o altă hârtie, pe o placă, pe o stofă etc.
2. (
Lingv.) A calchia. [
Prez. ind. și:
decálc] — Din
fr. décalquer.