cupla - explicat in DEX

cupla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUPLÁ, cupléz, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

cupla (Dicționar de neologisme, 1986)
CUPLÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].

cupla (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUPLÁ vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)

cupla (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cupla, cuplez I v. t. a trage la măsea. II. v. r. a începe o relație amoroasă.

cupla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cuplá (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cupleáză

cupla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. — Din fr. coupler.