constrângere - explicat in DEX

constrângere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTRẤNGERE, constrângeri, s. f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare. ♦ Asprime, rigoare. – V. constrânge.

constrângere (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTRÂNGERE s.f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei, forțare. [< constrânge].

constrângere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
constrấngere s. f., g.-d. art. constrấngerii; pl. constrấngeri

constrângere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
constrângere f. fapta de a constrânge și starea persoanei constrânse.

constrângere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTRẤNGERE, constrângeri, s. f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare. ♦ Asprime, rigoare. — V. constrânge.