cobalt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COBÁLT s. n. Element chimic metalic foarte dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea unor oțeluri speciale, în radioterapie etc., iar sărurile sale la colorarea în albastru a obiectelor de sticlă, de porțelan etc. ♦ Vas, obiect de sticlă, de porțelan etc. colorat cu săruri de cobalt. [
Acc. și:
cóbalt] – Din
fr. cobalt, germ. Kobalt.