canoe - explicat in DEX

canoe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CANÓE, canoe, s. f. 1. Ambarcație ușoară, fără cârmă, construită simetric, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor din poziția în genunchi. ♦ Sport nautic care se practică cu canoe (1). 2. Ambarcație ușoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. – Din fr. canoë.

canoe (Dicționar de neologisme, 1986)
CANÓE s.f. 1. Barcă subțire dintr-un singur trunchi, folosită de indienii din America. 2. (Sport) Ambarcație la care se vâslește cu ajutorul unor padele scurte din poziția în genunchi. [Pron. -no-e. / < fr. canoë, engl. canoe].

canoe (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CANÓE s. f. 1. barcă ușoară dintr-un singur trunchi, la amerindieni. 2. ambarcație cu capetele ascuțite, la care se vâslește cu ajutorul unei pagaie din poziția în genunchi. ◊ sport nautic cu această ambarcație. (< fr. canoë, engl. canoe)

canoe (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CANÓE, canoe, s. f. Ambarcație ușoară, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu o padelă (și folosită pe râuri repezi). – Fr. canoë (< engl.).

canoe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
canóe s. f., art. canóea, g.-d. art. canóei; pl. canóe

canoe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CANÓE, canoe, s. f. 1. Ambarcațiune sportivă ușoară, fără cârmă, cu prora și pupa ascuțite și înălțate, condusă cu ajutorul pagaielor stând în genunchi. ♦ Sport nautic care se practică cu canoe (1). 2. Ambarcațiune ușoară folosită în trecut de amerindienii din regiunea Marilor Lacuri. — Din fr. canoë.