camufla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CAMUFLÁ, camuflez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦
Tranz. A acoperi și a ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată afară în timpul nopții.
2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. – Din
fr. camoufler.camufla (Dicționar de neologisme, 1986)CAMUFLÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦
tr. A acoperi (o sursă de lumină) pentru a nu putea străbate lumina în afară noaptea.
2. tr. (
Fig.) A ascunde, a deghiza (un plan, o intenție, o acțiune etc.). [< fr.
camoufler, cf. it.
camuffare – a deghiza, a înșela].
camufla (Marele dicționar de neologisme, 2000)CAMUFLÁ vb. I. refl. a (se) ascunde vederii inamicului. II. tr. 1. a acoperi orice sursă de lumină pe timp de noapte. 2. (fig.) a ascunde, a deghiza (un plan, o intenție etc.). (< fr.
camoufler)
camufla (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CAMUFLÁ, camuflez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦
Tranz. A acoperi o sursă de lumină, pentru ca razele ei să nu străbată afară în timpul nopții.
2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. –
Fr. camoufler.camufla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)camuflá (a ~) (-mu-fla) vb.,
ind. prez. 3
camufleázăcamufla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CAMUFLÁ, camuflez, vb. I.
Tranz. și
refl. 1. A (se) ascunde vederii inamicului. ♦
Tranz. A acoperi, a ascunde o sursă de lumină, pentru ca razele să nu străbată afară în timpul nopții.
2. Fig. A (se) ascunde, a (se) deghiza, a (se) masca. — Din
fr. camoufler.