calif - explicat in DEX

calif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CALÍF, califi, s. m. Titlu purtat, după moartea lui Mahomed, de șefii musulmanilor care dețineau puterea politică și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Din fr. calife.

calif (Dicționar de neologisme, 1986)
CALÍF s.m. Titlu purtat de suveranii musulmani, succesori ai lui Mahomed. [Cf. fr. calife, it. califfo < ar. khalifa – vicar].

calif (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CALÍF s. m. titlu purtat de șeful religios și politic la musulmanii sunniți. (< fr. calife)

calif (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CALÍF, califi, s. m. Titlu luat după moartea lui Mahomed de șefii musulmanilor care dețineau atât puterea politică cât și pe cea religioasă; persoană având acest titlu. – Fr. calife.

calif (Dicționaru limbii românești, 1939)
*calíf m. (fr. calif, d. ar. halife, succesor [al luĭ Mohamet]; turc. halif. V. calfă). Titlu primilor suveranĭ mohametanĭ. – Româniĭ, avînd sunetu h, ar trebui să zică halif.

calif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
calíf s. m., pl. calífi

calif (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
calif m. titlul vechilor suverani arabi, succesori ai lui Mahomed.

calif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CALÍF, califi, s. m. Titlu purtat de monarhii din unele state musulmane, care dețineau puterea politică și religioasă, fiind considerat locțiitor al profetului Mahomed pe Pământ; persoană având acest titlu. — Din fr. calife.