islam (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISLÁM s. n. Religie monoteistă întemeiată, în
sec. VII, de Profetul Mahomed și răspândită în Asia și Africa; mahomedanism, islamism;
p. ext. totalitatea mahomedanilor; totalitatea țărilor sau popoarelor de religie mahomedană. – Din
fr. islam.islam (Dicționar de neologisme, 1986)ISLÁM s.n. Islamism; (
p. ext.) totalitatea țărilor, a popoarelor mahomedane. [< fr., tc.
islam].
islam (Marele dicționar de neologisme, 2000)ISLÁM s. n. islamism. (< fr.
islam)
islam (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ISLÁM (‹
fr.; din arabă „supunere față de Dumnezeu”)
s. n. 1. Religie monoteistă fondată în V Arabiei, la începutul
sec. 7 (anul 622 fiind considerat începutul erei musulmane).
I. se bazează pe
Coran, ale cărui capitole (
sure) au fost revelate Profetului Mahomed, prin mijlocirea arhanghelului. Coranul și tradiția alcătuită din spusele și faptele Profetului (hadit) prescriu credincioșilor cinci obligații rituale fundamentale (așa-zișii „stâlpi ai islamului”): „mărturia de credință” („Nu există al Dumnezeu decât Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”);
rugăciunea (făcută de cinci ori pe zi);
dania; postul (cel mai de seamă este al Ramadanului); și
pelerinajul la Mecca (cel puțin o dată în viață). Cele două curente principale ale
i. sunt:
sunnismul și
șiismul. Cei peste 1 miliard de musulmani, înregistrați în toată lumea la mijlocul anilor ’90, se împart în sunniți (85%), șiiți, kharigiți și alte secte minoritare.
Sin. islamism, mahomedanism. 2. Totalitatea popoarelor care practică religia islamică.
islam (Dicționaru limbii românești, 1939)*islám n. (turc. ar.
islam, rezignațiune). Religiunea musulmanilor. Totalitatea țărilor saŭ popoarelor musulmane, mohametanizm [!].
islam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)islám (cult)
s. n.islam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Islám (lumea musulmană)
s. propriu
n.islam (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)islam n. religiunea lui Mahomed.
islam (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISLÁM s. n. Religie monoteistă întemeiată, în
sec. VII, de Profetul Mahomed și răspândită în Asia și Africa; mahomedanism, islamism;
p. ext. totalitatea mahomedanilor; totalitatea țărilor sau popoarelor de religie mahomedană. — Din
fr. islam.