iată (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÁTĂ interj. 1. Ia! iacă
1! uite! vezi!
2. Deodată, pe neașteptate, fără veste. – Din
bg. eto.iată (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iátă interj.iată (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iată int. V.
iacă. [Cf. albanez ĬATE].
iată (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÁTĂ interj. 1. Ia! iacă
1! uite! vezi!
2. Deodată, pe neașteptate, fără veste. — Din
bg. eto.